Parintele Serghie a fost un om de o neasemanata cura­tie, ­simtita si laudata de toti marii barbati du­hovnicesti care l‑au cunoscut. Pentru ca era asa de curat si de smerit si cu adevarat izvor nesecat de rugaciune, Domnul i‑a daruit inca si harul cu­noasterii inimilor si l‑a facut vas ales al luminii Sale necreate. Si toti vazandu‑l se minunau de stralucirea ingereasca a fetei sale. S‑a aratat astfel si dupa trup marturie vie a nemin­cinoasei fagaduinte dumnezeiesti, primind inca de aici arvuna minunatei preschimbari si a indumnezeirii, ce-si vor afla implinirea in Impa­ratie. Si in chip vadit ajunsese la capatul doririlor si castigase odorul pentru care au suspinat si s‑au nevoit toti sfintii: salasluirea in inima a Du­hului Sfant. - Jean-Claude Larchet 

 

Nu‑i om pe lume sa n‑aiba nevoie de ajutorul tau. Ia seama mai intai la suferinta sufletelor. Cum sa‑l ajuti, nu‑i carte sa te invete. Fa‑o cu ginga­sie. Si cu mare umi­linta. Mandria otraveste roa­dele iubirii. Si une­ori e bine iubirea sa lucreze, alteori mai bine e sa astepte pana ce inima‑i vesteste. Ca iubirea pururi cata la celalalt, gata in orice clipa sa‑i sara in ajutor. Si rugaciunea o lumineaza cand si cum sa ajute. Si tot ea ne face in chip minunat va­zatori ai tainei celui de langa noi... Iubirea nu cere mari ispravi si planuri mari; face mult bine doar cu o vorba buna, cu o privire, cu o mica rugaciune... - Parintele Serghie